GÖÑĬLSĬZ

G
s. is. ve zf.

1.Gönülsüz, isteksiz. (kimse).
2. Gönülsüzce, isteksizce.

Göñĭlsĭzden epsĭz tuwar. – Atas. Gönülsüzden beceriksiz doğar.
Rom: s. adj. şi adv. 1. s. Om fără tragere de inimă. 2. adv. Fără tragere de inimă; în silă.
Yazar: admin